EXCLUSIV| Mărioara Gheorghe, 36 de ani de căsnicie! Cum este viața de preoteasă, dar și cum se descurcă cu 3 copii și 5 nepoți

Mărioara Gheorghe, mama Elenei Gheorghe, ne-a oferit un interviu exclusiv în care a vorbit atât despre viața de preoteasă, cei 36 de ani de căsnicie, cât și despre proiectele ei, sau despre cei 3 copii – Elena, Ana și Costin, și cei 5 nepoți: Ania și Lucas (copiii Anei), Nicolas și Amelie (copiii Elenei), și Ema, fetița lui Costin.

Mărioara Gheorghe, cântăreață de muzică populară, a dezvăluit, în interviul pentru CIAO.RO și ce trăsnăi făceau copiii ei, dar și cum i-a fost căsnicia, viața lângă un preot. În noiembrie, părinții Elenei Gheorghe împlinesc 36 de ani de căsătorie.

Reporter: Sunteți mamă a 3 copii. Cum reusiți să vă mențineți tânără, să aveți o siluetă de invidiat? Care este secretul frumuseții?

Mărioara Gheorghe, 36 de ani de căsnicie

Mărioara Gheorghe: Sunt mamă a 3 copii, pentru că mi-am dorit să am o viață frumoasă de familie, să am copii și Dumnezeu m-a binecuvântat. Și pentru asta îi mulțumesc din suflet. Că prin copii continui viața, las ceva în urma mea. Fiecare copil are și rostul dragostei și asta mă face fericită. Tânără? Mi-aș dori să mai fiu tânără. Sunt mulțumită așa cum sunt. Încerc și eu cât de cât să nu îmbătrânesc repede, dar să îmbătrânesc frumos. Am activitate și probabil că activitatea, iubirea, dragostea de viață și de semeni mă mențin, să zic, în putere și să nu îmi arăt vârsta. Sper să nu mi-o arăt.

Reporter: Nu aveți nicio intervenție estetică. Cum vă întrețineți tenul? Ce secrete aveți? Dacă ar fi să schimbați ceva la dvs, ce v-ați face?

Mărioara Gheorghe: Intervenții chirurgicale, deocamadată nu. Dar, nu se știe. Poate peste ani… Acum… frumusețea ți-a dat-o mama natură, dar și ea trebuie întreținută. Încercăm să o menținem cât putem dar, când nu se mai poate, probabil că fiecare dintre noi mai facem ceva. Ne dăm cu o cremă – o cremă bună. Că dacă am fete, au ele grijă să îmi aducă niște creme mai de calitate, noutăți și probabil că asta mă ajută, într-adevăr. Dar, zeci de ani, credeți-mă că nu am dat cu nimic pe față.

Mărioara Gheorghe: „Am avut zile când am venit dimineața și…”

M-am spălat, m-am demachiat, pentru că toată viața mea tenul meu a fost machiat. Am avut zile când am venit dimineața și nu m-am demachiat. M-am culcat 2-3 ore, m-am trezit și a trebuit să plec din nou. M-am retușat și am mers mai departe pentru că aveam alt eveniment. S-a întâmplat de foarte multe ori să nu mă demachiez, dar cred că Dumnezeu mi-a dat un ten care suportă foarte multe greutăți, îmi suportă multe și trece ușor fără să se vadă.

Nu cred că mi-aș schimba ceva la mine. Nici la fizic, nici la suflet. Aș vrea să rămân așa cum sunt, să rămân cu sufletul cât se poate de bun, să iubesc semenii, să îi ajut cât pot, să fiu în preajma fiecărui om – dacă se poate, să dăruiesc iubire, că atunci o să mi se întoarcă tot iubire.

Reporter: 3 copii și câți nepoți? 5? Și soție, și mamă, și bunică. Când mai aveți timp pentru dumneavoastră? Dar pentru cântat?

Mărioara Gheorghe: „Asta mă bucură: când văd că frații se iubesc așa”

Mărioara Gheorghe: 3 copiii, 5 nepoți, familie mare, pe mama pe care o am la mine, are și ea 85 de ani și probleme de sănătate. Într-adevăr, familia noastră e foarte numeroasă, dar mă descurc. Nu pot să mă laud că sunt mereu cu nepoții, deși mi-aș dori să stau cu ei. Deoarece eu am activitatea la școală, sunt și educatoare la Clinceni și nu pot să stau lângă ei cât mi-aș dori. Dar, atât cât îmi permit, știu să stau cu ei, să mă joc cu ei, știu să le dăruiesc iubire. Mi-s dragi, îi iubesc ca pe sufletul meu, dar copiii (nepoții) stau și acasă la părinții lor și atât timp cât vin la noi ne ocupăm noi de ei. Dar, părinții își doresc să se ocupe ei și cu școala, și cu grădinița.

Cel mai mult în perioada asta e Amelie pe la noi. Vine și la grădi, merge și la București la Elena și Cornel, dar are o parte din timp când vine și stă și la noi și asta ne bucură mult. Ania a fost plecată la Mediaș, acum s-a întors la București. Este tare fericită că e lângă Lucas, așa cum e fericită și Amelie că e lângă Nicolas. Asta mă bucură: când văd că frații se iubesc așa. Îmi bucură sufletul, deoarece contează foarte mult ca frații să se iubească de mici, să aibă dragoste unul față de celălalt. Doar Ema este mai departe, e la Cluj. E foarte mare, dar vine și ea la noi, vorbim la telefon, o iubim. Ea a început clasa 0. Sunt fericită că avem acești copii minunați!

Mărioara Gheorghe: „Viața mea este și cântecul. Cu el mă pot exprima cel mai bine”

Cu cântatul, nu prea am mai avut timp. Mai ales vineri, sâmbătă, duminică nu prea eram pe acasă. Au fost perioade foarte grele și frumoase. Mi le-aș dori din nou, dar pandemia ne-a oprit din acea viață de scenă frumoasă și dragă. Nu neapărat partea financiară, deși și ea e importantă. Dar, partea sentimentală, de suflet, să îi vezi pe oameni că sunt fericiți, te laudă că îi cânți la nuntă, că le cânți miresei și mirelui și ei sunt atenți la tine. La un botez când mergeam (acum e mai greu, nu am mai avut botezuri, nuntă – doar una), pentru mine era ceva special. Pentru că acolo unde mă duc să cânt iau și prințesele ursitoare cu mine. Tot ce ursesc ele e trecut prin sufletul meu. Este altfel de ursit, deci e trecut prin filtrul sufletului meu.

Ce mi-am dorit eu să aud pentru nepoții mei – pentru că, de fapt de aici a pornit, atunci când Elena a făcut botezul am creat aceste prințese ursitoare – și de 8 ani le iau cu mine la botezuri și toată lumea e încântată de ele. Asta voiam să spun: că pentru mine scena este cea mai importantă. Viața cântecul, oriunde sunt – la biserică, la clasă cu copiii, nu există zi să nu cânt cu ei, să nu îi învăț un cântec. Viața mea este și cântecul deoarece cu el mă pot exprima cel mai bine.

Reporter: Când petreceți timp cu nepoții? Există zile în care îi aveți pe toți 5 la dumneavostră? Dacă da, cum decurge o astfel de zi? Cum vă descurcați?

Mărioara Gheorghe: „Urlă Elena, urlă Ani…”

Mărioara Gheorghe: Îmi fac timp și pentru nepoți. Merg la ei acasă, pentru că stau pe același palier. Se strâng toți 4, urlă Elena, urlă Ani, e distracție mare. Ne jucăm, îi pun să cânte sau să îmi spună o poezie. Îmi fac timp întrucât așa trebuie. E un proverb care spune așa: s-au văzut părinți care să nu îi iubească pe copii, dar bunici care să nu își iubească nepoții mai puțin sau deloc. Am avut și avem zile când au fost toți 5 – în curte, la Clinceni. Ne-am jucat, ne-am distrat.

Mărioara Gheorghe se joacă „Exatlon” cu nepoții

Avem aici unde să alergăm, unde să ne distrăm; am făcut Exatlon – avem aici totul, avem pe echipe – de când a fost Costin la Exatlon. Și eu am intrat în jocul lor, cu copiii, cu nepoții, cu toată gașca. Timp pentru nepoți îmi fac și mi-s dragi și-i iubesc din suflet. Mă descurc foarte bine, pentru că odată ce sunt educatoare știu ce să le fac copiilor. Cum să nu? Dacă pot să dirijez 25 de copii la clasă, cum să nu dirijez 5 nepoți …e foarte simplu. Și orice bunic poate să își coordoneze nepotul, dară eu? Nici nu se pune problema.

Reporter: Viața de preoteasă? Avantaje. Dezavantaje.

Mărioara Gheorghe: „Am fugit de acasă la 14 ani și 6 luni de frică să nu mă mărit”

Mărioara Gheorghe: Viața de preoteasă este frumoasă, dar ai niște responsabilități aparte. Întotdeauna trebuie să fii lângă părinte, întotdeuna trebuie să fii atentă unde mergi, cum te comporți. Nu numai la mine, de exemplu că sunt artist. Întotdeauna a trebuit să am grijă pentru că sunt și preoteasă și a  trebuit să dau un exemplu bun, dar nu neapărat asta. Eu știu să mă comport, deoarece de mică m-am născut cu iubire și încredere în Dumnezeu. De mică am fost dusă la biserică de părinții mei. Chiar când eram acasă, îmi aduc aminte cum zicea mama, că eu voiam să mă duc să învăț, să scriu, să fac teme. Și ea zicea: ”hai, mai lasă cartea aia, că nu te face preoteasă”. Și acum îmi aduc aminte de vorbele alea și uite că nu neapărat că am învățat am devenit preoteasă. A fost rânduit de la Dumnezeu.

Mama Elenei Gheorghe: „Îmi doream o altă viață”

Consider că totul e rânduit de la El. Eu am plecat de acasă la 14 ani și 6 luni, am venit aici și am făcut liceul. Și am plecat cu gândul ca să nu rămân acolo la mine în sat, pentru că acolo se măritau fetele la 15 ani și când mă uitam că la 16 ani aveau copii… Eu nu voiam viața de acolo. Tatăl meu mă dorea foarte mult acolo, că eram harnică; dorea să rămân acolo cu el, să mă mărit acolo. Și eu am fugit. Sincer spun acum: că am fugit de acolo. De frica asta – să nu mă mărit la vârsta aia. Să nu rămân acolo. Îmi doream să ajung artistă, să cânt. Îmi doream o altă viață. Era foarte greu acolo. Făceam 4 km pe jos la școală, 4 înapoi, plus munca: oi, vaci și restul. De asta am plecat.

Mărioara Gheorghe, despre viața de preoteasă

Avantaje am și am avut, pentru că poate dacă nu eram preoteasă, nu știu dacă mergeam atât de des la biserică. Dar, cred că și dragostea mea de Dumnezeu m-a adus și mă aduce la Sfânta biserică. Dar, fiind și preoteasă m-a obligat oarecum. Și sunt fericită că Dumnezeu mi-a rânduit ca să merg mai des în Casa Lui, să mă rog pentru familie, prieteni și cei dragi și pentru dușmani, de ce nu?

Dezavantaje – nu pot să spun că sunt. Doar multă muncă. Dacă ți-aș povesti dezavantajele de când ne-am mutat în Clinceni și ne-am mutat toți într-o cameră… Dar nu vreau să povestesc despre asta. Dar a fost frumos. Am fost tânără, am muncit. Trei copii și noi doi, deci cinci. Greu, dar am trecut peste. Și toată viața pot să spun că am construit. Toată viața am pus mese, am așteptat oamenii, i-am primit, i-am omenit. Nu știu ce pot să spun ca alte dezavantaje… Așa a fost să fie. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot!

Reporter: În sat, la Clinceni, vă știe toată lumea. Faceți multe fapte bune, acte de caritate, sprijiniți pe toată lumea care vă cere ajutorul…

Mărioara Gheorghe, zeci de spectacole caritabile

Mărioara Gheorghe: Clinceniul, pentru mine, este satul care m-a adoptat. Am peste 30 de ani de când locuiesc aici și simt că fac parte din comunitatea asta de când am venit. Sunt aproape de săteni, îmi pasă de fiecare, sunt interesată dacă cineva are nevoie de ceva, sunt aproape de copii, de oameni, de bătrâni. Sunt prietenă cu toți oamenii. Iubesc sătenii și această comună frumoasă care nu e departe de București. Dar am venit aici de la începuturi, aproape de la începuturi și am rămas aici cu consătenii.

Aici au crescut copiii nostri, aici sunt aproape de copiii de la școală, de la grădiniță, dar și de ceilalți care au avut și au nevoie să le cunoaștem la durerile și necazurile și am încercat să fiu acolo.  Nu-mi place să vorbesc despre ce sau câte fapte bune am făcut, dar oamenii știu că îmi pasă…

Îmi place să fiu lângă cei care au nevoie, care sunt bolnavi. Se știe că îmi pasă. Am făcut spectacole caritabile, cu colegi de cântec, cu prieteni dragi, cu oameni de suflet. Ce artiști frumoși și buni au venit alături de mine – Maria Ciobanu, Irina Loghin, Monica Anghel, Elena Gheorghe, Steliana Sima, Merișoreanca. Doamne, dar nici nu pot să vă spun câte nume, ori de câte ori fac un spectacol caritabil! Am un băiat din Măgurele căruia i-am făcut acum 4 ani un spectacol, a avut ciroză. Îi trebuia un transplant de ficat. Am făcut un spectacol mare de tot la Măgurele. Doamne, cât de frumos! La Măgurele a venit și Maria Ciobanu, nu pot să uit… Doamne, ce om minunat!

De câte ori am invitat-o, a fost alături de mine, nu a trebuit să mă rog. De atunci, la orice spectacol făcut, acest băiat a venit. La Clinceni, în București, oriunde am avut spectacol, el a fost prezent și a adus flori să ne mulțumească că am participat la salvarea lui. Ar trebui ca fiecare să punem suflet și când vedem pe cineva care are nevoie să fim alături de el. E o bucurie imensă să poți fi alături de omul care are nevoie și să îi dai o mână de ajutor.

Reporter: Să revenim puțin la copii. Care a făcut cele mai multe trăsnăi? Și cum i-ați descrie pe fiecare în câteva cuvinte.

Mărioara Gheorghe: “Elena era mai băiețoaică, Ani a fost cea mai cuminte, Costin… „

Mărioara Gheorghe: Trăsnăi? Câte n-au făcut când erau mici… ca toți copiii. Nu știu ceva de care n-am spus. Nu știu… cea mai mare a fost când a plecat Costin la gârlă. Avea 4 – 5 ani. A plecat la gârlă și nu s-a mai întors. A venit o ploaie și un vânt.. și l-am căutat și nu l-am găsit… o bună perioadă de timp. Dar, vinovată a fost Elena, care a primit puțină bătăiță de la părintele. A rupt părintele o creangă de dud, cred că, și a încasat-o. Așa era pe timpuri, se mai încasa. Ani era mai cuminte când era mică. Elena era mai băiețoaică, mergea cu motorul. Costin era și el fotbalist de mic, spărgea geamuri, uși… nu ceva exagerat. Ca și copiii. Dar pot să spun că Ani a fost cea mai cuminte.

Îmi aduc aminte când erau mici: Ani era reportera, Elena – Mariah Carey și Costin era Hagi. Ea le lua interviuri la fiecare. Ani jurnalista, Elena artista și Costin fotbalist. Și asta au și făcut. Ce și-au dorit de mici. Nu știu altceva ce aș putea să spun.

Reporter: V-ați gândit să faceți un “pachet” în care să mergeți la evenimente alături de fiica dvs, Elena Gheorghe?

Mărioara Gheorghe: Am cântat de multe ori cu Elena și la petreceri private și pe scenă, alături de orchestre – Botgoros și la TVR și spectacol de Ziua Bucureștiului. De mai multe ori am cântat cu Elena. S-a întâmplat ca ea să cânte muzică ușoară și eu populară. S-a întâmplat să fim invitate amândouă. Sper să mai avem, dacă o da Dumnezeu să scăpăm de pandemia asta.

Reporter: Dacă ar fi să faceți un featuring, cu ce artist v-ar plăcea să colaborați pe plan muzical?

Mărioara Gheorghe: Nu am cântat decât cu Elena, fiica mea. Vreau să cânt cu cineva, dar e secret… Îmi doresc atât de mult! E o persoană tot dragă mie și am un proiect cu ea, de-abia aștept. Nu ți-l spun. E tot o fată, dar nu îți spun numele.

Mărioara Gheorghe: “Poate o vrea Dumnezeu să scăpăm de nenorocirea asta”

Reporter: Că tot vorbim despre proiecte. În ce proiecte sunteți implicată?

Mărioara Gheorghe: Proiecte, la momentul acesta, doar așa, în sufletul meu. Lucrez la niște cântece, urmează să le înregistrez. Mai am niște texte frumoase și melodii deja înregistrate cu orchestra. Vreau să fac spectacole caritabile, dar dacă nu ne dă voie nu avem cum. Chiar m-am întâlnit cu Elena Merișoreanu, am făcut o filmare, o emisiune la Etno, și chiar despre asta vorbeam… cât de dor ne este să ne întâlnim la un spectacol caritabil să putem să ajutăm oamenii care au nevoie, copiii, cei care sunt bolnavi, să-i ajutăm cu bănuți. Așteptăm, poate o vrea Dumnezeu să scăpăm de nenorocirea asta.

Reporter: Câte evenimente private, concerte vi s-au anulat de când cu pandemia?

Mărioara Gheorghe: Foarte multe! Spectacole, nunți, botezuri, petreceri private, Doamne. Foarte multe. Nici nu vreau să mă gândesc. Toată lumea a amânat pentru anul viitor. M-au sunat oamenii să-mi spună că nu mai pot organiza și dacă se poate să rămână valabil pentru anul viitor. Cu toata dragostea, noi suntem oameni, înțelegem lucrurile și ne punem în situația fiecăruia. Vă dați seama câte griji și câte suflete triste sunt la ora actuală… să-și mute nunta de 2-3 ori. Le-am mutat în 2021, și chiar și în 2022. Sufletul nostru de artist este foarte trist pentru că nu putem să cântăm, să ne simtim bine, să facem ceea ce am învățat, să dăm dragoste și iubire oamenilor, să-I petrecem. Românului îi place petrecerea, românului îi place folclorul, muzica populară.

Reporter: Pe lângă muzică și proiectele în care sunteți implicată, mai sunteți și învățătoare. Din punctul dvs de vedere, este vreo diferență între școala făcută online sau cea clasică? Considerați că aceste cursuri făcute online au afectat sau afectează procesul educațional al copilului?

Mărioara Gheorghe: „Activitatea online nu se compară cu cea fizică”

Mărioara Gheorghe: Sigur că da. Sunt profesor preșcolar, predau la grădinița din Clinceni. În prima parte am avut online, apoi am început activitatea fizic. Activitatea online nu se compară cu cea fizică. Nu simți copilul când vorbești cu el, când te joci cu el. Când faci activitățile față în față este una, și când faci activitățile online, mai ales cu copii de 3 ani, este greu. Nu au răbdare, nu stau în fața calculatorului sau a telefonului, lor le place joaca, vor să se joace, nu să stea să se uite la tine și să le spui ce au de făcut. Pentru mine este foarte greu, dar pentru copiii mai mari e altfel. Ei înțeleg, sunt învățați cu calculatorul, cu laptopul, telefonul. Cei mari chiar pot să învețe și online, mai ales dăcă au părinți care stau și fac lecțiile cu ei. Bineînțeles că ar trebui să-i preocupe pe părinți, în afară de școala online, să lucreze cu ei separat.

Reporter: Ce momente de cumpănă ați avut în viață care v-au marcat… și ce ați învățat din ele?

Mărioara Gheorghe: “Când m-am căsătorit, n-am fost primită de socrii mei, dar am trecut peste”

Mărioara Gheorghe: Slavă lui Dumnezeu, momente de cumpănă în viața mea nu am avut. Doar atunci când m-am căsătorit, că n-am fost primită de părinții soțului meu, de socrii mei, dar am trecut peste. Prin iubire și dragoste învingi. Prin iertare, treci mai departe. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat, n-am avut momente așa grave de cumpănă, copiii mi i-am crescut în dragoste și iubire de Dumnezeu, îi învăț și acum să se roage, să fie buni și blânzi, să dăruiască și ei iubire, să țină aproape de oamenii care au nevoie, să-i ajute și cu o vorbă, și cu o faptă, și îi dau Slavă încă o dată lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat și pentru viața pe care am dus-o până acum și îl rog să ne ajute și în continuare.

Reporter: Puteți spune că sunteți o femeie împlinit? Vă mai lipsește ceva? Aveți vreun regret?

Mărioara Gheorghe: Da, pot să spun că sunt împlinită, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile lui, pentru cei 5 nepoți, pentru cei 3 copii, pentru viața mea care a fost și încă este frumoasă, pentru că mi-a dat, zic eu, bunătate și dragoste pentru semenii mei, îmi pasă de oricine, nu pot să las pe cineva care are nevoie, să nu-l ajut. E ceva din mine. Așa am fost crescută, am învățat și pe copiii mei, așa îi învăț pe toți din jur. Sunt împlinită. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toți acești 36 de ani de căsătorie, împreună cu soțul meu. Au fost grei la început, dar au fost frumoși.

Fiecare perioadă a vieții are greutățile și frumusețile ei. Am știut să trec prin greutăți, am știut să iert, am știut să iubesc, știu și la ora actuală să fac la fel. Dau Slavă lui Dumnezeu pentru că m-a făcut puternică, luptătoare, zic eu, muncitoare, iertătoare, și pentru toate acestea doar Bunului Dumnezeu îi mulțumesc că mi-a dat înțelepciune să merg mai departe, prin rugăciune, prin iubire de Dumnezeu și semeni, așa că sunt împlinită, Slavă Domnului. Dumnezeu să ne ajute și să ne ierte de păcăte și să ne dea viața înapoi, cea pe care am avut-o dinainte de pandemie. Oameni buni, iubiți și iertați. Dumnezeu să ne ajute.